Urticaria

Urticaria se recunoaște după un detaliu simplu: fiecare umflătură în parte este trecătoare. Apare, mănâncă intens și dispare fără urmă în mai puțin de o zi, în timp ce altele apar în alt loc. Dacă o leziune rămâne pe loc zile întregi, probabil nu e vorba de urticarie și merită evaluată separat.

Ce se întâmplă în piele

Erupția este produsă de mastocite, celule din piele care eliberează histamină și alte substanțe. Histamina dilată vasele mici și le face permeabile, iar lichidul care trece în țesut formează umflătura. Același mecanism, la nivel mai profund, produce angioedemul: umflarea buzelor, pleoapelor sau mâinilor, care durează mai mult și poate fi mai degrabă tensionată sau dureroasă decât pruriginoasă.

Mastocitele pot fi activate de un alergen, dar și de o infecție, de unele medicamente, de stimuli fizici sau, în urticaria cronică spontană, de mecanisme proprii ale organismului, fără niciun factor extern. De aceea urticaria nu înseamnă automat alergie.

Acută sau cronică

Urticaria acută durează sub șase săptămâni. Este frecventă, mai ales după infecții virale, și de cele mai multe ori trece singură în câteva zile sau săptămâni. Când apare la scurt timp după un aliment, un medicament sau o înțepătură, legătura contează și trebuie discutată cu medicul, pentru că expunerea următoare poate da o reacție mai puternică.

Urticaria cronică durează peste șase săptămâni. În forma spontană, erupția apare fără un declanșator anume, zile la rând, adesea seara sau noaptea. În forma inductibilă, apare previzibil după un stimul: frecarea pielii (dermografismul, în care o zgârietură lasă o dungă reliefată), frigul, presiunea prelungită, căldura sau transpirația. Cele două forme pot coexista.

Când e urgență

Urticaria obișnuită, chiar extinsă pe tot corpul, nu e periculoasă. Urgența apare când reacția depășește pielea: umflarea limbii sau a gâtului, răgușeala, dificultatea la înghițire, respirația șuierătoare, amețeala sau leșinul. Acestea pot fi semnele unei anafilaxii, iar în această situație se sună imediat la 112, fără a aștepta efectul unui antihistaminic. Persoanele care au avut deja o astfel de reacție trebuie să aibă un plan stabilit cu medicul.

Ce se face la consultație

Diagnosticul se pune pe baza istoricului și a aspectului leziunilor. Fotografiile făcute în timpul unui episod sunt utile, pentru că la consultație erupția poate să fi dispărut. Se discută durata, frecvența, medicamentele luate, legătura cu frigul, presiunea sau efortul și prezența angioedemului.

În urticaria cronică spontană, testările extinse de alergie și dietele de eliminare nu sunt recomandate de rutină: rareori găsesc o cauză și pot amâna tratamentul eficient. Câteva analize de bază sunt de obicei suficiente, iar alte investigații se fac doar când istoricul le justifică. Când umflăturile durează peste o zi, dor sau lasă urme, se ia în calcul o vasculită urticariană, care cere evaluare diferită, uneori cu biopsie.

Tratamentul de bază este reprezentat de antihistaminicele de generație nouă, luate zilnic în forma cronică. Dacă nu sunt suficiente, medicul poate ajusta schema, iar formele rezistente pot primi tratamente biologice sub supraveghere de specialitate. Detalii despre evaluare sunt pe pagina consultației dermatologice, iar tarifele în lista de prețuri.

Ce poate face pacientul

Ajută: notarea episoadelor și a posibililor factori declanșatori, fotografiile, evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene dacă agravează erupția, hainele lejere în formele declanșate de presiune, dușurile călduțe în loc de cele fierbinți, compresele reci pentru mâncărime.

Nu ajută: eliminarea succesivă a unor alimente fără o legătură clară cu episoadele, antihistaminicul luat doar ocazional în forma cronică, cremele cu antihistaminice aplicate pe piele. Corticosteroizii orali pot fi folosiți pe termen scurt într-un puseu sever, la decizia medicului, dar nu sunt o soluție de durată pentru urticaria cronică.